Clauza de neconcurenţă a fost reglementată pentru prima dată de Legea nr. 53/2003 în art. 21-24 care prevedea următoarele: clauza de neconcurenţă îl obligă pe salariat să nu presteze, în interesul propriu sau al unui terţ, o activitate care se află în concurenţă cu cea prestată la angajatorul ori să nu presteze o activitate în favoarea unui terţ care se află în relaţii de concurenţă cu angajatorul său şi îl obligă pe angajator să îi plătească salariatului o indemnizaţie lunară.
Dispoziţiile Codului muncii prevăd numai posibilitatea includerii în contractul de munca a unei obligaţii de neconcurenţă aplicabilă dupa încetarea contractului de munca. Obligaţia salariatului de a nu face concurenţă angajatorului pe parcursul executării contractului individual de muncă este inclusă în obligaţia de fidelitate ce revine acestuia în temeiul legii.
Momentan această prevedere a fost modificată prin Legea nr. 40/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003. Astfel, angajatorul poate renunţa unilateral la clauza de neconcurenţă prevazută în contract, plata indemnizaţiei de neconcurenţă încetând după minim 30 de zile de la notificarea scrisă adresată salariatului de către angajator privind denunţarea acesteia.
Admisibilitatea clauzei de neconcurenţă în contractul individual de muncă a constituit de-a lungul timpului un subiect controversat. În condiţiile în care legislaţia muncii a reglementat destul de târziu această clauză, aceasta a fost considerată inadmisibilă deoarece presupune ingradirea libertăţii muncii, drept fundamental al salariaţilor, care nu poate fi cedat sau limitat.
Cu toate acestea părerile au fost împărţite. Unii specialişti în domeniu au susţinut că includerea în contractul de muncă a unei clauze de neconcurenţă ar fi admisibilă, invocând, în principal, necesitatea realizării unui compromis rezonabil între principiul libertăţii muncii şi principiile economiei de piaţă şi ale concurenţei loiale.
Este unanim acceptat că prin clauza de neconcurenţă salariatul este de acord cu limitarea libertăţii sale de a munci, iar o astfel de limitare nu poate fi permisă decât cu respectarea condiţiilor expres prevăzute de Codul muncii. Ca o masură suplimentară de protecţie a salariatului, instanţa judecătorească competentă poate diminua efectele clauzei de neconcurenţă la sesizarea salariatului sau a inspectoratului teritorial de muncă. Mai mult chiar, părtile contractului individual de muncă au posibilitatea să negocieze această clauză din contract.
În Codul muncii este prevăzut că pentru nerespectarea obligaţiei salariatul este obligat la plata de daune interese şi returnarea indemnizaţiei.
În practică, pentru funcţiile în care salariatul intră în contact direct cu clienţii angajatorului sau are acces la baza de date a acestuia (date ce sunt vitale pentru desfăşurarea activităţii economice) angajatorii inserează o clauză de neconcurenţă la care – pentru a acoperi potenţialele pagube şi pentru a avea un instrument de descurajare a salariatului – adaugă şi o clauză penală în baza căreia salariatul se obligă să achite o suma imensă (de regulă de ordinul sutelor de mii de euro) cu titlu de daune.
În speţa studiată, angajatorul a obţinut faţă de pârât o sentinţă judecatorească în baza căreia acesta din urmă era obligat la restituirea indemnizaţiilor primite ca fiind aferente clauzei de neconcurenţă precum şi la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de daune astfel cum era menţionat în clauza penală inserată în contractul de muncă.
În urma sentinţei, a fost declarat recurs invederind instanţei următoarele argumente:
conform art.21 – art.24 Codul Muncii în contractul de muncă se poate insera clauza de neconcurenţă;
nerespectarea clauzei de neconcurenţă obligă salariatul la returnarea indemnizaţiei şi la plata de daune interese corespunzătoare prejudiciului cauzat;
Codul Muncii nu prevede nicăieri posibilitatea legală de a insera în contractul de muncă o clauză penală, astfel încât anticiparea daunelor-interese de către părţi este interzisă;
lipsa probelor cu privire la cuantumul daunelor interese, angajatorul solicitind exclusiv plata clauzei penale astfel încât în recurs nu mai este posibilă administrarea de probe noi în dovedirea prejudiciului;
Instanţa de recurs a fost de acord cu argumentele prezentate şi a admis recursul, anulând clauza penală în valoare de 100.000 euro.
Loading ...