În primul articol din Ghidul serviciilor financiare am discutat despre creditul de consum. O prezentare sumară a aceea ce înseamnă şi de ce trebuie să fim atenţi dacă accesăm un astfel de credit, în special la dobânzi. Ideea acestui ghid a apărut după discuţiile şi opiniile ce privesc Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.50/2010. În continuare voi prezenta aspectele juridice ale OUG nr.50/2010.

Înainte ca această ordonanţă să apară, nu exista un cadru legislativ concret şi precis. Astfel au existat bănci care au acordat credite la costuri stabilite incorect. Mai exact contracte semnate cu formulări de genul “dobânda este fixă, dar banca îşi rezervă dreptul de a modifica în funcţie de situaţia de pe piaţa monetară”. Mai existau referiri la dobânda internă a băncii, element la care clientul nu are acces direct.

Odată cu apariţia O.U.G. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori (intrată în vigoare pe 21 iunie 2010), metoda de creditare a băncilor a fost dată peste cap. Aceasta a stârnit nenumărate nemulţumiri atât în rândul consumatorilor (care se văd într-o situaţie favorabilă), dar şi în rândul băncilor care caută să ocolească situaţia.

Nemulţumirea clienţilor vin din faptul că băncile nu vor să recalculeze dobânzile (respectiv să le diminueze), acestea din urmă invocând prevederi legale.  O parte dintre clienţi intenţionând să dea în judecată instituţiile bancare unde au credite.

Înainte de toate, iată modificările noi aduse de Ordonanţa de Urgenţă nr. 50/2010:

  • comision de rambursare anticipată de maxim 1% pentru credite cu dobânda fixă;
  • nu se percepe comision de rambursare anticipată la credite cu dobânda variabilă;
  • se limitează comisioanele aferente derulării contractului de credit la: comision de administrare credit, comision de penalizare pentru întarzierea la plată, comision de rambursare anticipată dacă dobânda este fixă, comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor;
  • suplimentar, creditorul are dreptul să perceapa doar comision de analiză dosar (numai în cazul în care clientul acceptă creditarea) şi comision aferent costurilor cu asigurarea (doar pentru situaţiile în care este prevăzută asigurare – excluse contractele de descoperit de cont, creditul de consum)
  • interzicerea explicită a unor comisioane pentru operaţiuni cu numerar pentru plata ratelor la credit sau tragerea tranşelor din credit;
  • obligaţia de a calcula dobânda variabilă în mod transparent; formula de calcul trebuie să aibă ca referinţă BNR;
  • marja fixă nu poate fi modificată de creditor pe durata contractului decât în favoarea consumatorului; intervalele de timp la care se recalculează dobânda sunt prevăzute în contract;
  • pentru contractele noi, creditorul trebuie să prezinte consumatorului înainte de semnarea contractului un formular standardizat cu toate datele tehnice ale creditului, inclusiv DAE, formula de calcul a dobânzii şi suma totală ce urmează a fi rambursată;
  • creditorul trebuie să prezinte consumatorului contractul de credit cu cel puţin 15 zile inainte de semnare;
  • dreptul consumatorului de a renunţa necondiţionat, fără justificări, fără a invoca motive, în termen de 14 zile de la semnare, la un contract de credit.
  • actul se aplică contractelor de credit, inclusiv contractelor de credit garantate cu ipotecă sau cu o altă garanţie pentru proprietatea imobiliară, precum şi contractelor de credit al căror scop îl constituie dobândirea sau păstrarea drepturilor de proprietate asupra unui teren sau asupra unei clădiri existente sau proiectate, indiferent de valoarea totală a creditului, precum şi contractelor de leasing.

În situaţia dată, băncile ajung să schimbe contractele de credit pentru clientii existenţi (redenumesc comisioane pentru a nu fi nevoiţi să le elimine) şi caută portiţe legislative, iar clienţii care acum sunt nemulţumiţi caută să profite de situaţie pentru a renegocia o dobândă mai bună la credite.

Se poate pune în discuţie caracterul bilateral al unui contract (adică un contract poate fi modificat doar cu acordul celor două părţi), aspecte din Directiva 2008/48/CE dar şi chestiuni teoretice de retroactivitate.

Pentru o analiză completă asupra acestui act şi implicaţiile sale strict legale, vă recomand următorul articol.