Clipul ”How the economic machine works” mi-a amintit despre lipsa educației financiare. Mă întreb cine ar fi responsabil pentru această educație: individul sau organizațiile specializate?

Poate este mai ușor să discuți despre produse financiare cu persoane educate, însă este greu și să antrenezi natura umană. Dacă o persoană preferă a cheltui în loc să economisească?

Exemplu: Jumătate din cei care apelează la credite de consum, au venituri de sub 1.500 de lei/lună. Tot aproximativ jumătate din populaţia activă a ales să se împrumute, dar aproximativ 50% dintre românii adulți nu utilizează produse și servicii bancare.

Se cunoaște matematic faptul că pensia de la pilonul I va fi insuficientă, iar cea din pilonul II nu acoperă necesarul din salariul mediu după pensioanre. În mod normal, dacă cel puțin 10% din veniturile disponibile ar fi economisite, îți poți asigura același nivel de trai. Economisirea ar trebui să urmărească cele mai bune randamente, dar niciodată nu pune toți bani în același loc. Sunt trei variante pentru acumulare: acţiuni – obligaţiuni (incluzând titluri de stat) – depozite; în diverse proporţii în funcţie de apetitul pentru risc şi de suma disponibilă.

Dacă alegi creditul, acordă-ți timp pentru a analiza ce accesezi. Eu nu sunt adeptul acestui produs financiar.

Tu ce preferi: să cheltui pe credit sau să economisești?