Ce înseamnă contractul de vânzare cumpărare? Este un contract prin care partea numită vânzător transmite părţii numită cumpărator un drept asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani plătite de cumpărător cu titlul de preţ.

Cu toţii încheiem contracte de vânzare-cumpărare zilnic, de exemplu când facem cumpărăturile în supermarket. Se întamplă ca uneori să consumi un produs înainte să îl plăteşti  sau poţi strica/sparge un produs. În astfel de magazine cu autoservire, vânzarea-cumpărarea se încheie în momentul în care ajungi la casa de marcat şi faci plata pentru produsul ales. Atât timp cât nu eşti proprietar pe niciun obiect din supermarket, nu ar trebui să fii responsabil pe produsele din coș.

Aşadar, în momentul în care părţile au convenit asupra bunului şi asupra preţului (chiar dacă bunul nu a fost predat, iar preţul nu a fost plătit – art. 1295 C.Civ) responsabilitatea pentru bun trece în seama cumpărătorului.

În supermarket se pune problema când este bunul cumpărat? Cine răspunde dacă bunul piere şi mai ales, avem voie să mâncăm produsele din supermarket înainte să le plătim? Teoria spune că din momentul ce părţile au convenit asupra bunului şi asupra preţului, vânzarea-cumpărarea se consideră încheiată. Din acest moment cumpărătorul va suporta riscul contractului în cazul în care bunul piere fortuit.

Așadar, regula este că atât timp cât prețul este afișat la raft, bunul a fost individualizat și pus în coș, vânzarea-cumpărarea se poate considera încheiată.

Cumpărarea produselor dintr-un supermarket sau altă unitate comercială cu autoservire are un caracter special.
Deşi contractul se încheie în momentul care bunurile sunt individualizate (prin introducerea acestora în coşul pus la dispoziţie de vânzător), iar preţul este deja stabilit prin afişare, cumpărătorul va deveni proprietarul bunului în momentul achitării preţului. Prin urmare dacă bunul piere fortuit până în momentul plăţii, riscul va fi suportat de către vânzător.

Efecte practice:

  • dacă bunul piere (este spartă sticla/borcanul) până în momentul plătirii preţului la casă, riscul va fi suportat de vânzător;
  • vânzătorul poate deroga de la această regulă, introducând un mesaj prin care să anunţe cumpărătorii că riscul este suportat de aceştia.