Există discriminare la locul de muncă? Material realizat pentru o prezentare la Protecţia Juridică a Drepturilor Omului, am urmărit o temă care cu siguranţă are ecou mai ales că implică religia. În acest sens pornind de la o ipoteză, am pus două întrebări ipotetice. Cu toate acestea, prezentare a creat nişte discuţii interesante despre discriminare. mai ales că am găsit două exemple de posibilă discriminare la locul de muncă.
Prezentarea este creată în jurul libertăţii religiei şi dreptului la muncă văzute din perspectivă juridică. Discuţiile trebuie gândite şi continuate în acest sens.
Ipoteza: nu există un text legal care să reglementeze încadrarea în structura organizaţională a unor confesiuni pentru anumite persoane (femei, atei). Există interdicţii între canoanele confesiunilor şi îngrădirea dreptului la muncă promovată în actele internaţionale ale drepturilor omului?
Întrebări:
- Dacă o femeie ar cere recunoaşterea dreptului la muncă în defavoarea unor confesiuni, va fi recunoscut?
- Sărbătorile religioase împiedică exercitarea dreptului la muncă pentru atei?
Discriminare se cheama si atunci cand esti privit diferit din cauza aspectului fizic atunci cand o fusta f. scurta sau un decolteu f. atragator sunt evidente. Ma refer aici la superiorii-femei. Afli daca esti discriminat inca de la faza interviului, mai ales daca, repet, ai bafta sa te ia la intrebari una-doua doamne rigide. Acum, angajatii si-au mai revenit in fire si se bazeaza pe CEDO. Acolo nu se da gres:)
In legatura cu a doua intrebare: cel putin la noi la romani – pauzele lungi si dese cheia marilor succese – deci nu cred ca e ateu care sa zica „eu vreau sa lucrez de rusalii” fara macar sa ia in calcul faptul ca o sa castige 2 zile de concediu
Discriminare este si cand tu esti incepator si cei mai vechi in domeniu se uita de sus la tine ca si cum le-ar fi frica ca le iei locul.
Am vazut si la televizor de curand o reclama impotriva discriminarii la locul de munca. Buna initiativa!